Cu viteza...rolelor

Azi e o zi frumoasa de toamna. Mi-am zis ca un moment de relaxare si liniste merit si eu chiar daca e marti. Prin urmare, pe la ora doua mi-am pus rolele in picioare si am plecat in parc, de una singura. Sub razele calde ale soarelui de toamna am observat un parc pustiu, cu cateva mamici cu bebelusii in carucioare si cativa batranei mergend agale sau relaxandu-se pe o banca. Locurile de joaca libere, niciun leagan nu se misca, fie el in bataie vantului. Se pare ca micutii sunt la gradi sau la scoala...
Am parcurs aleile din parc, pline cu frunze uscate, in viteza. Pe o banca, o fata citea, pe o alta erau doi tineri indragostiti, el s-a uitat dupa mine, ea i-a tras o palma. Mai incolo, in iarba, o fetita si bunica ei adunau castane in pungi mari. Oare la ce folosesc atatea?
In marea mea viteza a rolelor, am vazut o mamica ce impingea un carut cu gemeni, iar pe chipul ei am zarit o bucurie sufleteasca. Cred ca e supeberb sa fii mama!
O pisica se plimba prin florile din parc, habar nu am ce cauta ea in mijlocul parcului sau cum a ajuns acolo.

Da, azi a fost o zi libera minunata!

Un drum nou...

Cat de repede trece timpul! mai am un pic si voi spune DA unei vieti noi, unui nou inceput. Cat de usor sau cat de greu va fi, nu stiu si nici nu voi sti pana cand nu voi trai momentul. Stiu doar ca sunt indragostita si ca vreau sa-mi petrec tot restul vietii alaturi de el, sa ne intemeiem o familie, sa nu mai existe eu ci noi!

Sunt atat fericita si ma gandesc in continuu la marele eveniment, cum sa fie, cum sa nu fie, cum sa arate, liste peste liste, idei peste idei....toate..pentru... cea mai importanta zi din viata.




Pornesc pe un drum nou, necunoscut, dar minunat!